Prima secțiune constituie o succintă prezentare a familiei Morariu, care a avut un rol important în viața socială a Bucovinei. Conștiința apartenenței la un arbore genealogic deosebit a reprezentat, probabil, unul dintre factorii care l-au susținut moral pe tot parcursul existenței sale zbuciumate, jalonate de repere bine definite: familia, studiile, cariera și îndatoririle publice.
*Alexandru, intrat în istoria culturii românești ca Leca (de la numele de alint, dat de mama sa, Alecu, Alecuţu, Leca) s-a născut la Cernăuți la 25 iulie 1888, din rodul dragostei mamei Elena (sora lui Constantin I. Popescu, eroul despre care s-a scris că a participat la Războiul de Independentă, în urma căruia a căzut pe front, pierzându-și viața pentru eliberarea de sub dominația turcească) și a tatălui, Constantin – figură marcantă a vieții culturale și bisericești bucovinene (cărturar, poet, traducător, preot, coleg de școală și de suferință în temniță cu Ciprian Porumbescu).
*Frații lui Leca au avut preocupări intelectuale accentuate și numeroase realizări științifice și publicistice: Victor (1881-1946) – istoric literar și publicist, bun cunoscător al limbii germane și unul dintre fondatorii revistei de cultură „Junimea literară”; Aurel (1886-1945) – avocat, a obținut diploma de doctor în drept la Praga și a fost șef al gazetei „Glasul Bucovinei”; Victoria (1890-1923) – a tipărit o culegere de povești (a fost soția acad. Vasile Grecu (1885-1972), filolog şi bizantinolog) și Elvira (1893-1953) – mezina familiei, a semnat diverse articole cu pseudonimul cu E. Valuca (s-a căsătorit cu Ilie E. Torouțiu (1888-1953), critic, istoric literar, folclorist și traducător).
Cei 5 frați au avut îndeletniciri muzicale: Victor – vioară, Aurel – flaut și mandolină, Leca – violoncel, iar surorile Victoria și Elvira – pian.
*Leca a rămas singurul membru din familie după ce mama și sora Victoria, au sfârșit tragic în anul 1923, tatăl a murit după 4 ani (1927), Aurel în 1945, Victor – după 1 an (1946) și Elvira în 1953.
*Soția lui Leca, Octavia Lupu s-a născut la 22 septembrie 1903 în Comăneștii Sucevei. Tatăl, doctorul Teofil Lupu, a fost primul chirurg român din Bucovina cu stagii la Viena, iar mama Olimpia (din familia Gheorghian, nepoata de soră a pictorului, Epaminonda Hanibal Bucevski, cel care l-a găzduit o vreme la Viena, pe bursierul Ciprian Porumbescu și care a pictat iconostasul Catedralei din Zagreb).
*Octavia a fost singurul copil al familiei Lupu și a primit o educație model, fiind atrasă de muzică din copilărie. Mama avea pregătire în domeniu (pian) și i-a insuflat această pasiune.
*A absolvit cu distincție la Liceul de fete din Suceava (1922) și a urmat cursurile la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității Cernăuți (printre cadrele didactice, l-a avut profesor pe viitorul soț).
*Tânăra studentă s-a remarcat în ochii prof. Leca prin răspunsurile excelente de la examene și i-a atras atenția prin farmecul și frumusețea sa. După multă strădanie, în a o cuceri, Leca o cere în căsătorie, mai greu de înduplecat fiind tatăl, îngrijorat de diferența de vârstă (aproape 15 ani) care „mai cerea timp pentru a chibzui”.
*Convingerea Octaviei, l-a determinat pe dr. Teofil Lupu să-și dea consimțământul, iar în a treia zi de Crăciun, la 27 decembrie 1925 a avut loc ceremonia de căsătorie la Biserica Sfântul Ioan din Suceava.
*Octavia Lupu-Morariu a cunoscut succesul la Marele Concurs de la Viena, în 1932 aflându-se printre cei 27 de câștigători ai concursului (au participat 500 candidați din 40 de state). Ca urmare, un impresar francez i-a propus un contract cu Opera din Paris, însă vrednica soție nu a acceptat oferta pentru că a considerat mai important să fie alături de soțul ei, mereu implicat în activități intelectuale.
*Leca și Octavia au locuit în Cernăuți, în casa părintească a lui Leca până în iunie 1934, când au sfințit casa lor situată pe strada Strada Munteni, nr.14z. În 1940 în urma ocupării Bucovinei de către sovietici, s-au refugiat în București, revenind în casa lor anul următor. Au părăsit definitiv Cernăuțiul, la 21 martie 1944, fiind nevoiți să se adăpostească în orașul de pe valea Oltului, care a reprezentat locul de refugiu pentru mii de bucovineni și basarabeni, Râmnicu Vâlcea.
*Leca a fost exclus din rândul comunității academice de către noul regim, marginalizat din mișcarea intelectuală oficială și lipsit de drepturi civice, bănești și alimentare. A fost amenințat cu repatrierea în Rusia Sovietică și cu retrocedarea bunurilor familiale, însă a suportat cu demnitate suferința provocată de vicisitudinile sociale și politice. În tot acest timp s-au întreținut din venitul obținut ca profesor de violoncel la Școala de muzică și arte plastice din orașul vâlcean, în timp ce soția dădea lecții de pian.
*Au trăit aproape 2 decenii la Râmnicu Vâlcea, până la moartea lui, evitând implicarea în viața politică (preferând să meargă în excursii și să participe la manifestări culturale, spectacole, serate muzicale și culturale, la întâlniri cu intelectuali vâlceni sau veniți din Bucovina și Basarabia).
*Cei doi soți au trăit în armonie 38 de ani fiind călăuziți de înțelegere deplină și împărtășind aceleași pasiuni pentru muzică, artă, călătorii, literatură și folclor.
*Leca Morariu s-a stins din viață, la 15 decembrie 1963, la Râmnicu Vâlcea, în urma unor îndelungate suferințe fizice, dar mai ales morale, „într-o apăsătoare tăcere – cum nota, în exil, Petru Iroaie – a închis verzii săi ochi (…) cel mai blând și complet din cărturarii ultimei generații patriarhale ai Moldovei din prima jumătate a secolului al XX – lea, sfâșiat de un dor irepresibil, dorul de Bucovina”. Octavia Lupu-Morariu s-a mutat în Suceava în anul 1967, a adus rămășițele pământești ale lui Leca și le-a reînhumat în Cimitirul Pacea din Suceava. Ea a murit în anul 1992 și a fost înmormântată lângă soțul ei.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.